Nu ştiu câţi dintre voi ştiu, dar pe blogul Corinei Creţu, un român şi un politician de excepţie, pe care eu l-aş urma în orice decizie pe care ar dori să o ia, deoarece este un om echilibrat, inteligent, intuitiv şi plin de suflet, puteţi găsi articole incitante din realitatea de zi cu zi atât naţională cât şi din U.E.
La un moment dat se vorbea despre o Doamnă Preşedinte a României şi mulţi au zîmbit, mulţi au vociferat, iar cei mai mulţi nu au dat şi nu dau nici măcar o minimă şansă acestei idei, deoarece România nu este încă pregătită să fie condusă şi reprezentată la acest nivel de o femeie şi pentru că România este o ţară în care există încă misoginism şi idei preconcepute la adresa femeii!
Nu spun că aceste realităţi nu sunt adevărate…, eu spun doar că eu, cred în această soluţie deoarece politica nu mai este demult o scenă doar a bărbaţilor. Cred sincer în această soluţie deoarece ştiu că ţara aceasta este reprezentată cu mult bun simţ, echilibru şi frumuseţe de multe femei demne de o astfel de şansă şi ar fi păcat să nu dezvoltăm un echilibru sănătos care poate ar fi cu adevărat ceva incitant şi bun pentru acest popor.
Totuşi, dacă ar fi vreodată să mă întrebe cineva cine este femeia pe care eu o aleg aş spune clar că eu nusunt pusă în situaţia de a alege.
De ce?
Simplu!
Eu nu am o agendă în acest sens…,eu am o singură alegere, iar aceasta ar fi clar Corina Creţu pentru tot ceea ce este ea ca şi politician, om şi român!
Defapt, ca şi român, ca şi femeie, ca şi mamă, în sufletul meu EA ESTE PREŞEDINTELE MEU, ea este politicianul care mă reprezintă şi care mă poate face să mai cred în frumuseţea şi rezolvarea sinceră din spatele cortinei politice!
Deci, vă invit pe această cale să îi faceţi o vizită pe blog…vă promit că nu veţi fi dezamăgiţi!
Astăzi, Corina ne vorbea despre atitudinea pe care PSD a luat-o cu privire la o emisiune din Franţa unde un umorist,a insultat poporul român, iar eu, pentru prima dată am încercat să fiu imparţială cu mine însămi în răspunsul pe care l-am dat şi m-am pus puţin de ambele părţi ale graniţei.
“Din nefericire,… românii pierd tot mai mult teren în U.E.
Nu este primul caz în care românii sunt denigraţi pe baza unor cazuri izolate, totuşi, eu personal aş fi pentru o lege care să fie mai strictă pentru cei care părăsesc ţara, deoarece sunt destule cazuri de violuri, violenţă, furturi şi cerşit.
Am văzut emisiuni unde existau şatre întregi de romi care îşi stabileau reşedinţa prin parcuri sau prin anumite zone şi mi-a fost ruşine să îi aud vorbind româneşte. Era plin de mizerie, de gunoaie în jurul lor, iar ei spuneau că nu vor să se întoarcă acasă.
Confruntându-se cu astfel de cazuri, U.E. uită de românii formidabili şi de excepţie care nu doar nouă ca şi naţiune ne-au făcut reclamă ci şi lor.
E păcat, dar democraţia, ordinea şi legea într-o ţară nu se consolidează doar din ceea ce a fost bun sau este bun ci trebuie combătut şi ceea ce este rău, iar unele cazuri, fie ele şi izolate ne scot în faţă ca şi popor de hoţi, de cerşetori, de leneşi, de beţivi.
Nu este corect, dar este o rană pe care legislaţia română trebuie să o verifice şi să o vindece. dacă nu se poate de tot, măcar să încerce să nu o lase să se cangreneze.
Ca şi român căruia îi pasă de această ţară pentru că o iubesc şi îi iubesc oamenii de valoare sunt frustrată şi indignată de cât de repede se uită oamenii frumoşi, românii frumoşi, dar în acelaşi timp sunt realistă şi poate, ca şi străin care trăiesc într-o lume civilizată şi pe mine m-ar indigna să văd peste tot în jur cerşetori români, hoţi români şi violatori români!”
Continui acest răspuns şi adaug:
Ca şi român mă doare nespus imaginea noastră peste graniţă, mai ales pentru că sunt români care nu merită această imagine şi care luptă în fiecare zi pentru o imagine frumoasă şi de excepţie a lor ca persoană şi a românilor ca şi naţiune!
Ca şi român mă doare această imagine deoarece eu îmi iubesc ţara necondiţionat, îmi iubesc românii şi sunt printre persoanele care luptă în fiecare zi cu tot felul de concepţii pentru a rămâne un om integru şi respectabil, un om de şi cu verticalitate!
Ca şi român mă doare, deoarece nu aceasta este imaginea pe care noi ar trebui să o lăsăm ca şi moştenire copiilor şi nepoţilor noştri! Nu avem acest drept şi nici nu putem să ne luăm dreptul de a le lăsa ca şi moştenire o ţară fără şanse egale sau măcar de bun simţ în U.E. şi în lume!
Credeţi că greşesc simţind şi gândid astfel?
